Vrem in vacanta!

Vacanta in New England am planificat-o pe ultima suta de metri.

Initial, planul era sa vizitam San Francisco si de acolo sa conducem pe coasta Pacificului pana in Vancouver. Dar din motive de vreme prea instabila si bilete de avion prea la 500 de dolari bucata am avut de ales intre o saptamana intr-o croaziera si una de explorat inca o parte de America. Am ales-o pe a doua si nu ne pare rau chiar deloc: am vazut unele din cele mai frumoase parti de coasta (si nu numai) din lume, am avut parte de vreme excelenta (a plouat o zi si in rest a fost cald, bine si fara umiditate), am mancat la restaurante de prima mana, am dormit in hoteluri excelente, bune si unul prost si am ajuns sanatosi si relaxati inapoi, la Williamsburg. Si, daca vom fi copii cuminti, vom ajunge si in San Francisco.

Am apucat sa vizitam in tihna cateva orasele micute pescaresti, cateva orase (Portland in Maine, Portsmouth in New Hampshire, Boston si Provincetown in Massachusetts, Providence si Newport in Rhode Island; am vizitat cam pe fuga Bar Harbor (minunat loc, pacat ca ploua torential), Freeport, Hampton Beach, am cam luat-o la pas prin Cape Cod, am dormit prima noapte in New Heaven fara sa stim ca acolo isi are sediul celebra universitate Yale…deci, ne-am trezit un pic mai destepti speram noi.

Am condus pe autostrazi cu multe benzi, am trecut poduri imense, am platit taxe de drum de ni s-a acrit, am ajuns pe drumuri neasfaltate si unde gps-ul si mobilul ziceau ca intra la odihna din cauza de lipsa de semnal, am luat-o pe scurtaturi si lungituri; in total am condus 2305 mile (3750 km), am platit bine peste 100 de dolari in toll-uri (taxe de drum/pod/etc), am cam pus ceva benzina prin rezervor, am dormit la hoteluri gasite last minute pe diverse siteuri (Hotwire, in special), am mancat la restaurante recomandate de diverse ghiduri turistice sau alese ochiometric sau la recomandarea vreunui localnic, ne-am dat cu vaporul prin portul Boston, ne-am saturat de cati gay am vazut in Provincetown, ne-am urcat in pilonul celui mai inalt pod nustiudecare din America si al cincelea din lume (sic!), nu am facut multe chestii pe care ni le propuseseram dinainte si am improvizat o gramada si bine am facut.

De impresionat m-au impresionat peisajele, orasele si satele pescaresti din Maine, New Hampshire si Cape Cod, mi-a placut -dar nu m-a dat pe spate- Boston (poate data viitoare sa-mi placa mai mult) si raman cu regretul ca nu am facut nici o poza in Bar Harbor, ca nu am putut admira in voie (din cauza de condus) Manhattan-ul vazut noaptea de pe Washington Bridge si ca excursia nu a mai durat macar inca o saptamana.

TOP 10 “ASA DA”:

1. Marshall Point Lighthouse (pentru peisajul si linistea monumentala)

2. Young’s Lobster Pound (pentru homarul gatit la botu’ calului si ciorba ca la mama acasa)

3. Ophelia’s Legacy (magazinul de arta populara romaneasca din Harwich, MA…voi scrie separat despre el, ca merita cu prisosinta…unde am avut un dialog savuros si emotionant despre Medias, Sighisoara, Sibiu, sate transilvanene si Williamsburg)

4. Aerul de relaxare, mancarea si arhitectura din Portsmouth, Portland, Bar Harbor si Newport

5. Plajele stancoase din Maine (spectaculoase)

6. Little Italy din Boston si Providence (pentru mancarea si atmosfera autentica)

7. New Yorkul vazut noaptea (mi-a povestit Maria cum se vede…ca nu ea se concentra la trafic…oricum, cateva priviri am aruncat si eu)

8. Plajele si satucele din Cape Cod

9. Targul de vechituri din Downtown Providence

10. Plimbarea cu peripetii de pe plaja din Provincetown, in cautarea Race Point Lighthouse

TOP 5 “ASA NU”:

1. Hotelul jegos unde am dormit o noapte in Cape Cod (mama lor de indieni certati cu curatenia…am ajuns prea tarziu de la bar in camera ca sa mai putem face mare lucru…citeste ca sa ne mutam altundeva)

2. Traficul si taxele de drum din New Jersey si NYC (in prima zi de vacanta am facut 5 ore in plus din cauza de trafic infernal pe New Jersey Turnpike…cu turnpaicu’ lor cu tot)

3. Doi domni imbracati extrem de elegant si extrem de firma: el, in varsta, inalt, slab, cu par grizonat si alura demna…el, tanar de 30 de ani, inalt, slab, cu haina de costum pe 30 de grade si mergand tandru pe promenada din Provincetown, tinandu-se de mana si sarutandu-se languros pe gura. Ma consider open mind, dar ce e prea mult, e prea mult. Ma scuzati daca am deranjat. Si daca sunteti homofobi sa nu indrazniti sa mergeti pe acolo ca va veti simti aiurea. Eu m-am simtit ok dar la un moment dat parca nici nu mai era funny sa vad mii de femei care aratau ca barbatii si cateva zeci de travestiti. Intre noi fie vorba, Maria si acum mai rade cum si-a intors capul dupa mine si mi-a zambit un ricky martin. Va rog, fara glume proaste, da?!

4. Ploaia din Bar Harbor (Bar Harbor asta este unul dintre cele mai frumoase si exclusive locuri din lume…situat la mama naibii, mai aproape de Canada decat de America si tocmai cand ne-am dus noi acolo s-a gasit sa toarne cu galeata)

5. Chelnerita de la restaurantul Venice din Boston (cred ca Venice ii zicea localului…mancarea excelenta, servire ca la restaurantul din Muzeul Satului din Sibiu)

Stateam noi si ne gandeam ca n-am mai avut o iesire din Virginia de ceva timp (mai exact, de vreo doua luni..cand am fost prin Charleston si Savannah) si am luat harta Americii si am pus degetul pe doua orase: Boston si Atlanta. Distanta de la noi la ambele este cam egala asa ca a ramas criteriul clima: in nord e mai racoare acum, in sud este vara. Deci a fost usor de ales destinatia pentru mini-excursia de doua nopti: Atlanta, Georgia.
Orasul care a gazduit Olimpiada in 1996, “localitatea” unde isi are sediul central Coca Cola, CNN, UPS, Delta Air Lanes, AT&T, primul restaurant Chick-fil-A (sper sa nu mancati la vreun fast-food…e pacat…am scris de puii aia doar ca fapt divers) si cel mai mare acvariu indoor din lume. Tot orasul olimpic cu populatia alba in minoritate (36% in 2006) este locul unde isi dorm somnul de veci Margaret Mitchell ( La rascruce de vanturi…a murit calcata de o masina in 1949) si Martin Luther King si -desi este amplasat in sudul de la mama lui- orasul in sine nu denota ca ar fi acolo: mie mi-a parut tare cosmopolit.
Am apucat sa vedem doar cateva “chestii turistice”, toate situate in Downtown si am vazut din mersul masinii cateva cartiere meseriase si -normal- celebra Peachtree Street (un fel de Broadway al NY), de la un capat la altul.
Deci, sa zic ce am vazut: bineinteles, The World of Coca Cola (muzeul Coca Cola) unde poti vedea ce poate face o echipa (cea mai buna?) de marketing: din rahat face cel mai tare bici. Oricum, muzeul in sine este chiar interesant, are tot felul de “artifacte” legate de celebra bauturacareaimbolnavitlumeasim-abucuratpemine, un filmulet 4D misto si un cinematograf unde ruleaza non-stop reclame made for Coca Cola Inc.
La subsol iti arata cum se produce nenoro…asta, bautura si – bomboana pe coliva- iti pune la dispozitie o sala unde poti degusta pe saturate peste 60 de bauturi produse de Coca Cola in lumea intreaga. Noi, ca romanul hapsan si insetat de la cele peste 30 de grade de afara, le-am degustat pe toate si inainte sa ni se faca rau am apucat sa promitem ca nu mai punem in gura bautura carbogazoaza. Desigur ca nu ne vom tine de cuvant…
Alta chestie demna de a fi vizitata ar fi sediul CNN (luati si turul studiourilor, nu vizitati numai holul) unde am vazut multe calculatoare, magazine, tehnologie a la Star Trek, fete plictisite si curioase si tricouri cu Seinfeld (eu mi-am luat unul cu Vandeley Inc.).
Acvariul (ei zic ca e cel mai mare din lume) este fain si vizitabil fara doar si poate; ala din Baltimore parca a fost putin mai interesant. Recomand si acvariul din Constanta pentru ca este pe faleza si Cazinoul ala e chiar o cladire frumoasa pe malul Marii Negre.
Toate astea…WCC, CNN, Acvariul… se afla in jurul parcului olimpic si sunt usor de vizitat dupa ce parchezi masina in multele parcari din zona respectiva…ptiu, ca am ajuns sa dau informatii turistice ca la gara.
Si dupa ce se lasa inserarea si ti se face foame eu zic sa-mi asculti recomandarea si sa mergi la TOP FLR unde eu personal am mancat cea mai buna mancare din viata mea. Poate despre experienta asta voi scrie separat, ca merita.
Si dupa ce ai plans de bucurie in fata operelor de arta din farfurii zici ca e timpul sa mergi la culcare la hotelul din Buckhead, nu inainte de a vedea Atlanta noaptea, din fata unui pahar de vin amplasat pe o masa dintr-un restaurant care se invarte situat la etajul 80 al unui zgarie nori (cladirea rotunda din prima poza).
Dupa ce te trezesti zici sa iei micul dejun la Cafe Intermezzo si incepi din nou sa plangi in fata prajiturilor si cafelelor dupa care -ca tot romanul ajuns la oras- intri la mall, experienta pe care promit sa nu o mai fac. Se aude, baietii?
Si dupa aia drumul lung inspre casa din pitorescul si prea linistitul Williamsburg.

Cateva avertismente/recomandari/sfaturi: daca cumparati hotelul on-line si nu ajungeti la el pana la o ora rezonabila ca sa va cazati eu zic sa sunati la ei si sa le spuneti ca intarziati putin. Asta pentru a nu avea surpriza neplacuta sa ajungeti la 5 dimineata la hotel, cu gandul si trupul la patul ala comfortabil si sa vi se spuna ca ati ajuns prea tarziu si v-a fost anulata rezervarea pre-platita pe Hotwire. Si nu doar pentru noaptea respectiva ci si pentru urmatoarele nopti si daca vreti sa mai stati la ei trebuie sa platiti pretul normal sau sa amenintati, sa-ti aduci aminte la 5 dimineata si dupa 10 ore de stat in masina de tehnici de negociere si rugaminti.
A, si sa nu conduceti prea tare prin Virginia sau Caroline ca e pacat sa platiti amenzi si sa va bage lanterna in fata domnii politisti, chit ca -de data asta- foarte respectosi cand iti dau “procesul verbal” la semnat dupa ce ai condus (nu, nu eu am fost la momentul respectiv soferul) cu 86 in 70.
Restaurantele la care am mancat (si ce am mai mancat) ne-au fost recomandate de catre o tipa (Keisha) care sa locuit 12 ani in Atlanta si a participat activ la viata de dupa-amiaza si de noapte a orasului, deci, o cunoscatoare. O sa incerc sa scriu separat despre locurile unde am mancat si baut pentru ca merita, zic eu. Si da, cand aveti drum pe undeva intrebati cel putin un localnic pentru a nu pierde o experienta culinara si nu numai.
Pentru ca pe mine asta m-a impresionat la prima vizita in Atlanta: mancarea.