USA vs. SUA

Eu habar nu am de marketing! Nu am studiat asa ceva dar m-am lovit de el la firmele la care am lucrat. Nu sint sigur, dar mi se pare ca exista aici o confuzie intre marketing si sale. Marketingul cred ca nu trebuie sa se ocupe de vinzarea otravii in pachete de bomboane. Asta e “damage control”. Marketingul ar trebui sa defineasca produsul, pretul, piata si modul de promovare care ar aduce maximul de profit companiei pe termen scurt, mediu sau lung.
Asta ar fi despre marketing.
Despre articolul original: incepe cu o axioma:
“diferenta dintre aparaenta si esenta guverneaza societatea americana”
si se termina cu o concluzie:
“nu conteaza ce contine un anumit produs, conteaza cum ne este prezentat …”
urmata de o alta axioma:
“Societatea americana este una mercantila, oriunde ai merge si orice ai face cineva va incerca intotdeauna sa iti vanda ceva”
Dar cind autoarea a publicat articolul pe web ce a facut? Nu cumva ne-a propus ideile dinsei? Nu cumva incearca sa ne vinda aceste idei? Pretul nu are importanta!
Si noi toti care comentam nu facem acelas lucru: vindem idei?
In momentul cind o persoana nu mai are ce “vinde” inceteaza sa existe.
Si asta nu doar in societatea americana!
Punind etichete pe o societate (americana, romana, vest europeana) e pueril si de fapt etichetele astea sfirsesc prin a definii pe cel ce le aplica. (nu am zis “cine zice ala e”, ci am zis “ce faci si cum faci = cine esti”).
Legat de produs si ambalaj, cred ca si aici lucrurile sint complicate si concluzia din articol e poate adevarata pentru o anume parte a pietei.
Bineinteles ca un ambalaj urit indeparteaza clientul pentru simplu motiv ca nu inspira incredere (arata lipsa de preocupare pentru calitate), dar sa elimini continutul din ecuatie a gresit.
Sint exemple cotidiene nenumarate: du-te intr-un aprozar american (Weekly Farmer’s Market, nu doar Grocery Store): iti alegi cu mina rosiile, castravetii si prunele.
Incearca asta la o taraba in Germania! Acolo alegi doar cu ochii sau de multe ori accepti ce iti pune vinzatoarea in cos.
O alta chestie desconsiderata aici e definirea calitatii:
Definirea Calitatii pentru produsele de larg consum e dependenta de mentalitatea pietei.
Eu de exemplu sufer inca din cauza calitatii painii aici in SUA, dar majoritatea oamenilor gasesc paine de calitate acceptabila pentru ei. (Si eu gasesc, dar trebuie sa merg mai mult si sa platesc mai mult).
Si am mai zis si eu: astia cumpara orice hleb doar ca e taiat si ambalat! Dar experienta mi-a aratat ca eu definesc calitatea paini altfel decit ei!
Asta e o exemplificare a ce zicea Coss: “Cu cat trec anii, perceptia despre fenomen ti se schimba”. Nu stiu daca neaparat devii mai bun, dar cred ca intelegi altfel.