Posts tagged VERSURI

Tu vii, din vremuri de demult Uitate, prin albumul cu hartii… Sa-mi umpli viata cu tumult, Sa ma trezesti din hibernare, Din a mea lume de visare, In care nici nu vrei sa stii, Ca viata este in miscare, Si ca pe fiecare floare, Ce ti-o ofer, e-o sarutare. Tu ma trezesti crezand ca-i bine… [...]

  Sunt… afon la sotron… In gara jucat de copii… in racoarea de seara… Mai stii??? de pe,  peron, am urcat in vagon… Inca un abandon la sotron… Visu-mi ramane pana maine… poimaine… adeseori, plin de condori… adevarate comori dar uneori reale, umane,  erori… Revin la sotron, Il fac etalon… Sablon, de sezon… Desenat pe [...]

Seara trecuta, Am fost langa tine. Tu, putin tacuta Te-ai alipit de mine… Pareai fericita, ca un copil, Erai, ca un ram de april… Ochii tai, ca ai unei caprioare Cand privesc insetati la izvor, Mi-au adus alinare, M-au purtat pe aripi de dor Undeva-n departare, Acolo unde, visele nu mor… Zambetul tau fermecator, M-a [...]

mi-a batut in geam iubirea, cu un fulg de nea… cufundat in carti de scoala m-am zgait la ea… insistand cu geru-i crunt, m-a purtat pe vant… imposibil imi era sa citesc vre-un rand… lasand cartea de-o parte m-am trezit visand… „cum se face ca-ntamplarea nu-i intamplatoare… inima de dor cuprinsa tot mai tare doare… [...]

  O data cu vantul, M-am apropiat de tine… M-am oprit cand, tacerea ta, Mi-a spus… „nu ma atinge”. Am ramas tacut langa tine, Descoperind ca parul tau e o flaore, Un boboc, care spune… „nu ma atinge” Ti-am privit ochii si Am vazut o data cu tine Albastrul senin al cerului, Apoi… M-ai privit [...]

Din infinit, de rupi doar o frantura,
Ramane infint pe mai departe.
Frantura insasi, e-n masura,
Sa fie infint si nu doar parte.
Nu imi doresc sa am tot infinitul,
Cand ma gandesc la Dumenzeu.
Imi e de-ajuns, doar o frantura
Si nu mai vreau sa am alt zeu,
Ci doar sa cuceresc zenitul,
Cu o privire prematura,
Sa curat dragostea de zgura,
Si sa ti-o [...]

A nins…
Si ce daca a nins…???
Sufletu-mi ramane cuprins
De dor si de dragul de tine…
Dar tu esti departe de mine…
Sa-ti simt mangaierea as vrea
Sa fim impreuna prin straturi de nea…
Cu dor in privire…
Si-n inimi, iubire…

Noiembrie,  a scuturat copacii de podoaba lor
Si aleile din parc le-a colorat
Cu frunze galbene si rosii, aramii,
Sau alte mii culori ce nu le stii.
Apoi, a sters si notele din portative
Pe care pasarile le-au cantat in cor.
Si pasarile acum s-au suparat…
De fapt, sinceri sa fim, aveau motive.
Si cantul lor s-a transformat
Parca-ntr-un tipat ascutit
Apoi, infricosate, trist au [...]