Romania tara mea:)..sau nu???!!!

PUNETI MANA PE ISTORIA ROMANILOR ADEVARATA

NEGRII SI EVREI AU COMPLEXE PENTRU CA AU FOST SCLAVI SUTE DE ANI

CARE E CEA MAI MORALA TARA DIN LUME?

IN ROMANIA SE TRAIESTE CEL MAI BINE!!!

IPOTEZE DE ULTIMA ORA

Prezentare de prof. TIMOTEI URSU

(Consilier stiintific al Societatii DACIA REVIVAL INTERNATIONAL)

Punerea la indoiala a infailibilitatii unor concluzii istorice “traditionale”, nu numai prin explorarea lipsei de documentare justificativa din ungherele obscure ale acestor concluzii ci, mai ales, prin utilizarea celor mai moderne mijloace ale studiului pluridisciplinar, este confirmata si de cercetarile recente efectuate de doi remarcabili savanti englezi, specialisti in genetica, ale caror opinii le expunem mai jos*.

Acestia au intreprins o vasta cercetare ADN (analiza genetica) pe elocvente seturi ale populatiei britanice si irlandeze, concluzionând ca se impune o “rescriere” a istoriei vestului european potrivit noilor repere pe care le ofera – obiectiv! – stiinta. (Cititorii”DACIEI MAGAZIN” care au frecventat site-ul internet DACIA.ORG, cunosc desigur importantele informatii pe care le prezinta acolo dr. Napoleon Savescu referitor la aplicatia, in istorie, a cercetarilor ADN).

Aparent, cercetarile celor doi savanti englezi nu “intervin” in disputele privind istoria veche ( inclusiv “neolitica“) a spatiului danubian, zona cu masive repercursiuni in formarea “tracilor nordici”, geto-dacii, stramosi recunoscuti ai poporului nostru Vlaho-Rom^n. Dar adaugate opiniilor recent expuse de recunoscuti savanti europeni, precum I.M.Diakonov, Collin Renfrew, Kalewi Wiik, Gray si Atkinson, etc. – privind concluzia ca originea “indo-europenilor”se afla in sud-estul Europei (vezi prezentarea si comentariul pe care le-am expus in DACIA MAGAZIN, 2005 si in articolul postat 04.10.2006 pe site-ul DACIA.ORG) – aceste informatii devin extrem de utile fisierului celor interesati de importantul subiect “DANUBIANA”.

Examinarea unor astfel de noi abordari ale domeniului istoriei ne reaminteste punctul de vedere al unui remarcabil cercetator român, I.D.Coterlan, total ignorat de istoriografia noastra numai pentru ca, fiind un… “ român auto-exilat in Occident”, studiile sale au fost publicate dupa al doilea Razboi Mondial in strainatate (respectiv in Spania!): “ Orizontul istoric al Omului se amplifica pe masura inregistrarii de date istorice noi si, in aceeasi masura, concluziile care erau valabile pentru premergatori prezinta caracter si aspecte nesatisfacatoare pentru urmasi, impunând cercetatorilor de meserie o cumpanire noua a cunostintelor, cu toata obiectivitate prescrisa de istoriografie. Mai totdeauna un astfel de proces de revizuire a celor stabilite de inaintasi demonstreaza ca, in raport cu stadiul istoric PREZENT, multe din cele scrise altadata trebuie eliminate, deoarece sufera de erorile inerente unei cunoasteri limitate a faptelor istorice. De foarte multe ori astfel de erori afecteaza nu numai interpretarea faptelor istorice, ci insasi conceptia fundamentala care sta la baza acestor interpretari. Erorile in chestiune, explicabile – dupa cum am aratat – devin (totusi!) factori gravi, elemente de falsificare constienta a realitatii istorice, din momentul in care cercetatorii, posteriori celui care le-a stabilit potrivit orizontului sau limitat de cunoastere istorica, ar cauta sa le impuna drept “adevar inamovibil”, in ciuda evidentelor mai noi!… “ (“DACOROMANIA GERMANICA”, ed. DESTIN, Madrid 1960, p. 109-110).

De meditat la cuvintele de mai sus!

Stephen Oppenheimer ( medical geneticist at University of Oxford), in volumul: THE ORIGINS OF THE BRITISH: A GENETIC DETECTIVE STORY si Brian Sykes, ( medical geneticist): SAXONS,VIKINGS AND CELTS; THE GENETIC ROOTS OF BRITAIN AND IRELAND. ( ambele volume au aparut in anul 2006)

Analizele au in vedere, ca reper, ultima glaciatiune europeana (13-15.000 BC) care ar fi “gonit” nucleele umane primare din Insulele Britanice inspre refugii sudice (cum ar fi – se presupune – Peninsula Iberica, ferita de “temperatura glaciala” prin barajul Muntilor Pirinei). Dupa retragerea ghetarilor (aprox.13.000 BC-12.000 BC), ramuri tribale de “vânatori si culegatori”, vorbind probabil un idiom asemanator vechii limbi basce, urca pe coasta atlantica; cum “insulele” nu sunt inca despartite de continent, ci legate prin istmuri solide – aceste ramuri tribale “revin (?!) in Peninsula Britanica”. Ele supravietuiesc cu dificultate unei a doua glaciatiuni, mai reduse, intre 11.300 – 8.500 BC. Al doilea dezghet insa, angajând o masiva topire a ghetarilor emisferei nordice si inclusiv a unor masivi ghetari montani, conduce la amplificarea cresterii apelor marilor; intre acestea: ale Canalului Englez si ale Marii Irlandei, separând Insulele Britanice de continent ( 8000-7000 BC), determinând importante modificari ale coastelor oceanului planetar si influentând puternic climatul continental, inclusiv migrarea de populatii in Europa.

Perioada care urmeaza este considerata inceputul neoliticului european (circa 7000 BC).

Potrivit concluziilor de analiza genetica ( DNA), actuala populatie “dubla” a Insulelor Britanice – englezi si irlandezi – despre care se credea ca se “trag” cu certitudine din doua radacini etnice diferite, primii din anglo-saxoni iar ceilalti din celti, prezinta surpriza unei BAZE GENETICE COMUNE, in proportie elocventa: mai mult de doua treimi din tabloul genetic al celor doua populatii prezinta identitati DNA. Aceasta inseamna o anume unitate neolitica, chiar pre-neolitica a populatiei clasificata drept Iberian People, anterioara valului de invazie celtica (apreciat a fi, si acesta, mai vechi decât s-a crezut: mileniile 4-5 BC. Acei celti veniti in Insulele Britanice ar fi “introdus agricultura”, deoarece vestigiile arheologice noteaza aparitia – tocmai in aceasta perioada – a unor noi indeletniciri, altele decât vânatul si pescuitul).

(NOTA T.U.: Astazi este cvasi-unanim acceptat in cercetarea europeana conceptul ca agricultura, ca noua deprindere umana pe acest continent, a inflorit acolo unde conditiile naturale o puteau stimula: pe valea Dunarii Medii si Inferioare. Este de remarcat perioada avansarii in extremitatea vestica a continentului, apreciata anterior drept: 2500-2000 BC, a unor triburi agresive, asa numitele generic “Beaker People” (Poporul Canii), ale caror urme sunt identificate arheologic prin utilizarea prototipului “cestii dacice”, o canita neolitica care repeta un anume desen incizat, caracteristica culturilor echivalente “carpatice” (in fapt: pannonice!), si a unor topoare asemanatoare celor “miceniene” dar si celor… “carpatice”! Or, principial, teoria originii central- danubiene a exploziei demografice si a raspindirii, de pe cursul Dunarii Centrale in toate directiile cardinale a semintiilor indo-europene se adecveaza perfect acestei concluzii privind “ramura vestica“ (celtica) a expansiunii, cu conditia ca – odata cu recunoasterea unei avansari anterioare a celtilor – sa se admita si identificarea lor cu acei… “Beaker People”! Evident, este o ipoteza, care asteapta o confirmare conclusiva).

Ulterior au aparut in Insulele Britanice si populatii plecate din Europa de Nord, vorbind o limba de origina germanica; dar, reduse ca numar, aceste populatii au influentat doar partial si doar in latura estica a Insulelor Britanice conformatia etnica. Practic, circa trei sferturi din stramosii actualei populatii britanice si irlandeze – afirma dl. Oppenheimer pe baza analizei genetice – au venit in acele zone intre 11.000 si 5.500 BC. Cei veniti ulterior, valuri de “invadatori anglo-saxoni”, lasa in tabloul genetic al actualei populatii urme proportional reduse: 12% la Irlandezi, 20% in Wales, 30% in Scotia, 33% in sudul si sud-estul Angliei. Asta pe ansamblu. Dar nici un grup etnic invadator nu a impus o “prezenta genetica” mai mare de… 5%! Fenomenul se explica prin faptul ca din punct de vedere cantitativ, noii veniti erau putini, chiar si in epocile unor mari migratii: pâna si “generosul” arheolog Heinrich Haerke estimeaza numarul invadatorilor anglo-saxoni din secolul IV A.D. la mai putin de 250.000 persoane in raport cu o populatie britanica de circa sase ori mai numeroasa; cât priveste invazia “Normanda” (Vikinga) din jurul anului 1066, aceasta n-a adus decât un maximum de 10.000 noi-veniti. Si mai putin reprezentat genetic este “genomul italic”, chiar daca un anumit numar de legiuni si cohorte romane au ocupat jumatatea de sud a Britanniei pentru circa patru secole.

( Nota T.U.: Asta ar trebui sa dea de gândit celor care mai pretind, aberant, ca cele CÂTEVA MII de soldati asa-zis “Romani” ramasi in unitatile militare din Dacia Felix, in fapt straini recoltati din toate colturile Imperiului – ca si “negustorii colonizati” in Dacia Romana, pe care documentele aureliene ii pretind a fi fost “Romanii repatriati, la sudul Dunarii” (!) – au putut contribui GENETIC la tabloul DNA al viitorilor Vlahi, in conditiile in care masa “dacica“ se apreciaza ca numara câteva milioane de localnici, din Muntii Slovaciei pâna dincolo de Nistru?!? Este mai mult decât sigur ca in tabloul genetic al românilor se vor identifica amprente ale acelor populatii cu care stramosii nostri au coabitat in fapt, caci era vorba de “asezari de populatii”, in timp, si nu de o ocupatie militaro-economica temporara; in cazul “ocupatiei”, un anume fragment oportunist de populatie se poate arata interesat in fraternizarea cu agresorul, iar istoria ofera numeroase exemple in acest sens; dar nici pe departe masa etnica!.. Una din sarcinile prioritare pentru restabilirea adevarului istoric este aceea a unor largi esantioane genetice recoltate de la populatia actuala româneasca si examinarea lor, in paralel si independent, de mai multe laboratoare de recunoscuta performanta europeana; iar rezultatele analizei DNA vor amuti, cu certitudine, multe guri zgomotoase localizate la… sudul Caii Victoriei din Bucuresti, “guri tropaitoare din picioare” care continua sa-si reclame, cu mândrie, descendenta din oficiantele… lupanarelor afectate confortului celor doua legiuni romane (pedepsite sa pazeasca, dincolo de “granita fireasca a Imperiului“: jefuirea aurului si recoltelor Daciei Felix) !…

…Nici in Vestul Europei interpretarea trecutului, chiar sprijinita de cerecetarea genetica, nu “cânta la unison”: profesorul dr. Mark Thomas, de la University College, Londra, impreuna cu colegii sai de catedra pretind ca invadatorii (medievali) ai Angliei Centrale au maturat, literalmente, populatia locala – in proportie de 50-100%! – pentru ca, spun ei, asa-numitul “cromozom Y” al populatiei masculine engleze ar fi foarte asemanator, daca nu chiar identic, cu cel al populatiilor din Norvegia si din zona Friesland a Danemarcei, doua tinuturi din care invadatorii ar fi fost originari. Un alt genetician, CR.Tyler-Smith de la Sanger Centre (Cambridge), pretinde ca acel cromozom “Y” este de “origine neolitica”, inclusiv iberica; asa ca identificarea lui cu “Y” Viking ar constitui o “fortare a evidentei”…

Chiar daca, pentru moment, nu toate opiniile coincid, cert e ca analiza genetica a ajuns sa contrazica nu numai presupunerile arheologice sau concluziile istorice universitare, dar si… lingvistica! Sprijinit de cercetarile aplicate vocabularului – ale lui Peter Forster (genetician la Anglia Ruskin University) – dr. Oppenheimer demonstreaza ca limba celta este cu mul mai veche decât se credea, si ca engleza nu deriva ca o rezultanta medievala din “Anglo-Saxona”, ci ca reprezinta o ramura distincta, a patra, a trunchiului “germanic”; si ca se vorbea in Britannia inca inainte de… invazia romana! ( Nota T.U.: Ar putea fi aceasta o incurajare si pentru cercetatorii români care cred in “autohtonia” proto-românei anterior contactului cu… armurile si prohapurile cohortelor romane?!).

Potrivit opiniei dr. Oppenheimer, “proto-engleza” a fost introdusa in insule odata cu venirea straveche a unor triburi belge ( stramosi ai actualilor belgieni, a caror limba prezinta tulburatoare apropieri ale “trunchiurilor lingvistice” cu ceea ce apreciem a fi fost “danubiana”, respectiv cu baza – presupusa – a dezvoltarii, ulterioare, a limbii traco-geto-dacice si a celorlalte ramuri indo-europene!). Acele stravechi triburi “belge” vorbeau… prototipul limbii Vickingilor medievali, concluzioneaza dr. Oppenheimer. “ N-au introdus Vikingii limba lor in Anglia, pentru ca limba respectiva se vorbea acolo inca dinaintea invaziei romane: Caesar ii descrie pe Belgi locuind si pe o parte si pe cealalta a Canalului !”.

Cum “Proto- germanica” s-a despartit inca din mileniile 2-3 BC in ramurile: vestica (Germana si Daneza), estica (Gota si Vandala) si cea nordica (Islandeza, Olandeza, Norvegiana), asta potrivit unei conceptii traditionale, unii se simt inconfortabil sa admita si o posibila ramura a patra, pornita – chiar anterior! – din Centrul Europei si prin veriga “belga”, aterizând in Britannia.

O posibila intrebare, sugerata de frecventarea unor astfel de remarcabile cercetari efectuate pe plan mondial, invita la observatia ca stramosii nostri ocupau tocmai CENTRUL (de iradiere!?) a unor astfel de detectate miscari neolitice si post-neolitice de populatii europene. In acest caz, concluzia fireasca e aceea ca abordarea Istoriei Vechi a României (cu largi implicatii asupra justei interpretari a Istoriei Medievale Românesti si, de aci, asupra celei contemporane!) nu mai poate fi lasata pe seama unor aprecieri subiective, depasite cu evidenta de realitate, aprecieri – fie ele si blagoslovite de nevoia de afirmare a unor barbi universitare! – care cantoneaza istoria stramosilor nostri si, implicit a urmasilor acelora, in conul de umbra rezultat din fraternizarea lipsei de informatie cu o crasa lipsa de incredere in virtutile autohtone. Credem ca este timpul ca Istoria României sa nu mai atârne de sapaligile unei arheologii incapabile sa se depaseasca pe sine insasi si incapabila sa accepte ca rolul ei este, pe cât de evident, pe atât de partial, astazi, intr-o CONCERTARE PLURIDISCIPLINARA, a carei datorie – si nu moft! – este sa exploreze orizonturile inaccesibile arheologiei!

Un caz, pe cât de elocvent, pe atât de scandalos este continuarea atribuirii marelui complex antic Kogaion de la Dealul Gradistei din Muntii Orastiei – oricând intercalabil celor… nu stiu-câte-Minuni-Mondiale -ale Trecutului! – doar… cercetarii (si pseudo-conservarii) arheologice, in timp ce aceasta enorma avutie nationala ar trebui gestionata de un veritabil INSTITUT DE DACOLOGIE, care sa “asigure cezarului (respectiv arheologilor!) ceea ce este al… cezarului”, dar sa coordoneze un foarte coerent efort national, pentru o cercetare pluridisciplinara exaustiva, o conservare exemplara si o exploatare turistica internationala care poate aduce incredibile (!!!) venituri economiei nationale!

Poate ca, daca nu astazi, fie si mâine, “alesii poporului”nostru – un popor care a devenit acum MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE! – isi vor abate, in sfârsit, atentia de la nesfârsitele jocuri de culise dâmbovitene si de la portofelul personal catre interesele reale ale unei natiuni care, spre surpriza multora, detine cu mult mai multe valori decât cele pasibile a fi valorificate prin… licitatii!

Acel moment ar marca nu numai sprijinirea reala a istoriei, ci chiar intrarea “lor” in Istorie!…