Flavius Ţerbea
This user hasn't shared any biographical information
Homepage: http://terbea.blogspot.com/
Posts by Flavius Ţerbea
Romanii, un popor de migratori?
Sep 1st
Poate mi se pare numai mie dar in ultima perioada toata lumea vorbeste despre dorinta de a pleca din Romania! Lucru care ridica multe semne de intrebare, ar zice vreun analist politic. Sau un analist demografic? Sau specialist in demo-politica?!
Eu nu stiu ce sa spun si sa cred despre fenomen, recomand oricui emigrarea legala in America (merge si cea ilegala in cel mai rau caz, ce sa-i facem) si nu votez pentru eliminarea vizelor pentru SUA daca sunt intrebat. Dar nu sunt.
Si sunt convins ca exista o uriasa diferenta intre emigranti, locul unde emigreaza, cu cine se inhaiteaza, cu cine se afiliaza si cu cine danseaza la masa. Si ca motivele emigrarii sunt tot banesti (sau financiare daca doriti sa sune mai elegant) la urma urmei. Chit ca la unii mai apare o problema de persecutie religioasa, rasiala, politica, legala sau mai stiu eu de care.
Insa ce vroiam eu sa va spun este o intamplare care mi-a trezit “fiorul patriotic”, de roman verde.
Se facea ca ma plimbam cu niste tipi (romani de nationalitate maghiara…ca sa nu-i numesc unguri din Targu Mures) printr-un oras din America si la intrebarea (inerenta) a unor bastinasi ca whereareyoufrom ei raspundeam -fara sa clipeasca- ca din Ungaria.
Futu-i, imi zic, dar astia cred ca Tg. Mures e in Ungaria sau ei vor sa spuna ca sunt unguri din Romania si ca sa nu se mai complice zic ca-s din Ungaria ca, oricum, n-au treaba americanii cu gara din Beclean?!
Nici acum nu stiu ce sa cred!
Sper sa nu le fie rusine sa spuna ca-s din Romania ca ne suparam pe ei…
Ca veni vorba de geografie si de whereareyoufrom.
Ma intreaba si pe mine inca o tanti ca de unde ma trag; i-i zic si -oarecum normal- imi raspunde ca o buna prietena a ei are radacini in Cehoslovacia. Ce sa-i zic, ii zic ca “bine, ce frumos”.
Si, senina, imi spune ca stie ca Ungaria e aproape de Pakistan si ca saracii oamenii aia au probleme cu inundatiile. Deci, da, aici vroia ea sa ajunga: la faptul ca este un cetatean informat, la curent cu problemele lumii si catastrofele ei.
Americanii, strigoii si imaginea de tara
Aug 21st
Ce, credeati ca s-a terminat saptamana si nu mi-am mai auzit o referire la Romania si obiceiuri neaose? Nu, nu am mai scapat de inca una!
Azi mi-a zis domnul Miller ca aseara s-a uitat la nustiuceemisiunetv (pe History Channel daca am retinut bine…il pot intreba…desi nu mai vreau sa-i aduc aminte) si acolo s-a spus ca in unele sate romanesti, aflate la 120 de mile de capitala Romaniei se practica un obicei straniu: de frica strigoiilor rudele unor persoane decedate purced la scoaterea inimilor celor banuiti de “strigoism”, se fierb (pentru omorat microbii?), se ard si cenusa rezultata este ingerata de catre cei prezenti!!!!!!!!!!!!!!!! Sau ceva asemanator…
De data asta m-am si enervat, da-o-n aia lu’ muma-sa.
Pai da, se intampla si dintr-astea (se pare) in unele sate din Oltenia dar eu nu am baut inima nimanui, da?!
Si gata, m-am saturat!
E timpul sa scot de la naftalina albumul foto cu Romania, sa trimit linkuri cu site-uri cu domnisoare localnice frumoase, sa le arat Sibiul live, pe internet, sa le reamintesc de Nadia Comaneci, sa degustam niste sarmale, mici si rachiu de prune si mai ma gandesc eu la niste treburi faine despre tara mea ca asa nu se mai poate.
Rea saptamana am avut din punctul de vedere al faptelor neobisnuite made in Romania.
Sa speram ca saptamana viitoare e mai buna.
Si astept eventuale sugestii despre cum am putea cosmetiza imaginea Romaniei in lume.
Care tara cu siguranta nu este altfel decat celelalte locuri de pe pamant.
Doar niste chestii ii trebuie reglate ca sa fie si normala macar partial.
Dar care ar fii alea?!
In afara de seriozitate si pus umarul la scoaterea carutei din sant.
Vesti de acasa
Aug 19th
Marti imi spune un american ca a auzit -la stiri- despre un incendiu care a omorat cativa copii intr-o maternitate din capitala Romaniei.
Ieri imi spune Fernando ca a vazut pe Fox News (post tv detestabil, de altfel) ca Franta ne trimite inapoi (in Romania) cetatenii neaosi, de nationalitate gitana.
Azi ma intreaba un nene ca de unde sunt si cand aude ca-s roman imi zice (in englezo-italiana) ca, Madona mia, iarta-ma, da’ ce dracu se intampla cu voi, romanii, ca ne-ati adus la faza de a va ura ca popor???!!!
Pe bune, de alaltaieri am auzit deja prea multe referiri la Romania si romani.
Eu ma asteptam sa-mi mentioneze astia ca Gazu’ e pe primul loc in divizia A, ca Paula Seling aproape aproape a castigat Eurovizionul la un moment dat, ca Simona Senzual si alte vedete bambuiste sunt modele de viata si de urmat, ca inundatiile au infrant, ca lupta interna in psd si pdl se ascute si isi arata coltii, ca Basescu si americanii-s de vina, cum stam cu sapa de a doua si daca se face otava anu’ asta si daca cucuruzu a facut tuleu, daca borsul este inventie romaneasca sau ruseasca. Ma asteptam sa ma intrebe si de Miron Cristea (patriarhul) si ce se mai aude cu moneda aia, de litoralul romanesc si de autonomia lu’ Tokes sau daca colectiile de cartele telefonice si timbre mai sunt la moda pe la noi prin tara.
Nu, dom’le, nu. Nu m-au intrebat de treburi serioase, nu. Pe ei ii interesa de can-canuri, de maternitati arse ca-n tarile bananiere, de tigani, de cersetori, de secol 21 si mexicanizarea Europei de catre romanii de toate natiile.
Probabil a fost doar o coincidenta ca in trei zile consecutive mi-au fost mentionate fapte referitoare la Romania si romani.
Deci, se poate: existam pe harta, fi’r'ar harta ei sa-i fie.
Obiceiuri de plaja la americani
Jul 30th
De la atata caldura vorbeam azi prostii cu o colega: imigratie (legala si ilegala), armata, religie, spalare de creiere, cum e in Romania (de acolo fiind eu), cum e in California (de acolo fiind ea) si despre obiceiuri de plaja la americani si romanii (si nu numai, ca orasul de pe Tarnava Mare avea placuta trilingva la intrare si iesire…si ar fi putut avea lejer in patru limbi…dar limba rromani nu da bine la popor…doar nemteasca si ungureasca sunt de-ale noastre, neaose) din Medias, judetul Sibiu.
Sa revenim.
Eu ii ziceam cum ne clateam noi ochii la formele vecinelor care faceau plaja fara sutien pe bloc, la Tarnava, la strand sau barajul de la Ighis si ea imi spunea cum te-ar aresta baietii in secunda doi pentru public exposure si perturbarea traficului daca s-ar vedea urma de tzatza scoasa, libera, lasata si neingradita, la prajit pe plajele americane. Deci nu, doamnelor, nu este legal sa faci plaja fara sutien pe majoritatea plajelor publice americane. Daca vreti full exposure (sau doar partial) cica in Bahams este libertate totala. Cica! Si nici costumele de baie cu ata in fund nu prea sunt populare pe aici. Cu exceptia celor purtate de catre studentele est-europene venite peste vara la munca (si la maritat?)…
Alt obicei de care americanii cam rad de noi ar fi purtatul slipilor clasici de catre barbati; asa-zisii speedos. Lucru fatal in America: sa porti imbracaminte barbateasca de plaja fara manecute si cu prohabul aratat mandru, in vant. Moda americana (si nu numai) s-ar parea ca recomanda purtatul pantalonilor scurti pana sub genunchi, cu buzunare si cu snur ca sa-i tii legati bine ca nu cumva sa cada la iesirea din apa. Eu am o pereche roz si cu niste crocodili care apar imprimati doar cand se uda respectiva piesa de imbracaminte…
Deci, domnilor, daca vizitati plajele americane si doriti sa nu fiti remarcati (pozitiv, negativ sau ambele) ar fi de evitat sa purtati clasicii slipi cumparati din comertul socialist. Si daca cumva sunteti prea curajosi (sau cu dorinta accentuata de a parea penibili) macar sa aveti ce arata. In afara de burta revarsata si lantul aurit (aiurit?) gros cu cruce de la gat.
Alte obiceiuri bune de pe plajele americane ar fi: multitudinea de cosuri de gunoi (inclusiv cu sectiune separata pentru reciclat), nisip curat, fara coceni de porumb fierti in spatele baracii insalubre si vandute dintr-un lighean asortat si marginea plajelor dotate cu dusurui si veceuri (gratis, normal) la tot pasul.
Obiceiuri nu atat de bune: fetele sunt mai frumoase la Mamaia sau la Soci, exista o gramada de indivizi si individe care fac baie cu tricoul imens si lipit de burdihane, alcoolul de orice fel este strict interzis pe plaja, la fel si cartonul cu mici si manelele vecinului de cearceaf luat din hotel (aici sunt sarcastic, in caz ca…) si or mai fi dar eu nefiind mare amator de prajit la soare nu am remarcat altele la o prima vedere…
Deci, frati romani, ne-am inteles, da?
Cu sutien, fara speedos si fara bere pe plaja americana.
PS Poza e veche de sute de ani, burtile barbatesti nu se prea inventasera pe atunci, probabil era un an in care sutienul era inca la moda si este facuta la respectivul baraj de la Ighis, din apropiere de Medias…
Obiceiuri de plaja la americani
Jul 30th
De la atata caldura vorbeam azi prostii cu o colega: imigratie (legala si ilegala), armata, religie, spalare de creiere, cum e in Romania (de acolo fiind eu), cum e in California (de acolo fiind ea) si despre obiceiuri de plaja la americani si romanii (si nu numai, ca orasul de pe Tarnava Mare avea placuta trilingva la intrare si iesire…si ar fi putut avea lejer in patru limbi…dar limba rromani nu da bine la popor…doar nemteasca si ungureasca sunt de-ale noastre, neaose) din Medias, judetul Sibiu.
Sa revenim.
Eu ii ziceam cum ne clateam noi ochii la formele vecinelor care faceau plaja fara sutien pe bloc, la Tarnava, la strand sau barajul de la Ighis si ea imi spunea cum te-ar aresta baietii in secunda doi pentru public exposure si perturbarea traficului daca s-ar vedea urma de tzatza scoasa, libera, lasata si neingradita, la prajit pe plajele americane. Deci nu, doamnelor, nu este legal sa faci plaja fara sutien pe majoritatea plajelor publice americane. Daca vreti full exposure (sau doar partial) cica in Bahams este libertate totala. Cica! Si nici costumele de baie cu ata in fund nu prea sunt populare pe aici. Cu exceptia celor purtate de catre studentele est-europene venite peste vara la munca (si la maritat?)…
Alt obicei de care americanii cam rad de noi ar fi purtatul slipilor clasici de catre barbati; asa-zisii speedos. Lucru fatal in America: sa porti imbracaminte barbateasca de plaja fara manecute si cu prohabul aratat mandru, in vant. Moda americana (si nu numai) s-ar parea ca recomanda purtatul pantalonilor scurti pana sub genunchi, cu buzunare si cu snur ca sa-i tii legati bine ca nu cumva sa cada la iesirea din apa. Eu am o pereche roz si cu niste crocodili care apar imprimati doar cand se uda respectiva piesa de imbracaminte…
Deci, domnilor, daca vizitati plajele americane si doriti sa nu fiti remarcati (pozitiv, negativ sau ambele) ar fi de evitat sa purtati clasicii slipi cumparati din comertul socialist. Si daca cumva sunteti prea curajosi (sau cu dorinta accentuata de a parea penibili) macar sa aveti ce arata. In afara de burta revarsata si lantul aurit (aiurit?) gros cu cruce de la gat.
Alte obiceiuri bune de pe plajele americane ar fi: multitudinea de cosuri de gunoi (inclusiv cu sectiune separata pentru reciclat), nisip curat, fara coceni de porumb fierti in spatele baracii insalubre si vandute dintr-un lighean asortat si marginea plajelor dotate cu dusurui si veceuri (gratis, normal) la tot pasul.
Obiceiuri nu atat de bune: fetele sunt mai frumoase la Mamaia sau la Soci, exista o gramada de indivizi si individe care fac baie cu tricoul imens si lipit de burdihane, alcoolul de orice fel este strict interzis pe plaja, la fel si cartonul cu mici si manelele vecinului de cearceaf luat din hotel (aici sunt sarcastic, in caz ca…) si or mai fi dar eu nefiind mare amator de prajit la soare nu am remarcat altele la o prima vedere…
Deci, frati romani, ne-am inteles, da?
Cu sutien, fara speedos si fara bere pe plaja americana.
PS Poza e veche de sute de ani, burtile barbatesti nu se prea inventasera pe atunci, probabil era un an in care sutienul era inca la moda si este facuta la respectivul baraj de la Ighis, din apropiere de Medias…
Obiceiuri de plaja la americani
Jul 30th
De la atata caldura vorbeam azi prostii cu o colega: imigratie (legala si ilegala), armata, religie, spalare de creiere, cum e in Romania (de acolo fiind eu), cum e in California (de acolo fiind ea) si despre obiceiuri de plaja la americani si romanii (si nu numai, ca orasul de pe Tarnava Mare avea placuta trilingva la intrare si iesire…si ar fi putut avea lejer in patru limbi…dar limba rromani nu da bine la popor…doar nemteasca si ungureasca sunt de-ale noastre, neaose) din Medias, judetul Sibiu.
Sa revenim.
Eu ii ziceam cum ne clateam noi ochii la formele vecinelor care faceau plaja fara sutien pe bloc, la Tarnava, la strand sau barajul de la Ighis si ea imi spunea cum te-ar aresta baietii in secunda doi pentru public exposure si perturbarea traficului daca s-ar vedea urma de tzatza scoasa, libera, lasata si neingradita, la prajit pe plajele americane. Deci nu, doamnelor, nu este legal sa faci plaja fara sutien pe majoritatea plajelor publice americane. Daca vreti full exposure (sau doar partial) cica in Bahams este libertate totala. Cica! Si nici costumele de baie cu ata in fund nu prea sunt populare pe aici. Cu exceptia celor purtate de catre studentele est-europene venite peste vara la munca (si la maritat?)…
Alt obicei de care americanii cam rad de noi ar fi purtatul slipilor clasici de catre barbati; asa-zisii speedos. Lucru fatal in America: sa porti imbracaminte barbateasca de plaja fara manecute si cu prohabul aratat mandru, in vant. Moda americana (si nu numai) s-ar parea ca recomanda purtatul pantalonilor scurti pana sub genunchi, cu buzunare si cu snur ca sa-i tii legati bine ca nu cumva sa cada la iesirea din apa. Eu am o pereche roz si cu niste crocodili care apar imprimati doar cand se uda respectiva piesa de imbracaminte…
Deci, domnilor, daca vizitati plajele americane si doriti sa nu fiti remarcati (pozitiv, negativ sau ambele) ar fi de evitat sa purtati clasicii slipi cumparati din comertul socialist. Si daca cumva sunteti prea curajosi (sau cu dorinta accentuata de a parea penibili) macar sa aveti ce arata. In afara de burta revarsata si lantul aurit (aiurit?) gros cu cruce de la gat.
Alte obiceiuri bune de pe plajele americane ar fi: multitudinea de cosuri de gunoi (inclusiv cu sectiune separata pentru reciclat), nisip curat, fara coceni de porumb fierti in spatele baracii insalubre si vandute dintr-un lighean asortat si marginea plajelor dotate cu dusurui si veceuri (gratis, normal) la tot pasul.
Obiceiuri nu atat de bune: fetele sunt mai frumoase la Mamaia sau la Soci, exista o gramada de indivizi si individe care fac baie cu tricoul imens si lipit de burdihane, alcoolul de orice fel este strict interzis pe plaja, la fel si cartonul cu mici si manelele vecinului de cearceaf luat din hotel (aici sunt sarcastic, in caz ca…) si or mai fi dar eu nefiind mare amator de prajit la soare nu am remarcat altele la o prima vedere…
Deci, frati romani, ne-am inteles, da?
Cu sutien, fara speedos si fara bere pe plaja americana.
PS Poza e veche de sute de ani, burtile barbatesti nu se prea inventasera pe atunci, probabil era un an in care sutienul era inca la moda si este facuta la respectivul baraj de la Ighis, din apropiere de Medias…
Umiditate 100%
Jul 25th
Caldura mare prin partea noastra de Virginie, cu peste 40 de grade Celsius ziua si 30 noaptea. Si fara gheata la mal…
Si umiditatea, hm, pai umiditatea ne omoara. Inca nu m-am obisnuit cu ea si nici nu ma voi obisnui vreodata. A trebuit sa emigrez in America ca sa descopar ce inseamna cuvantul umiditate: inseamna sauna constanta si nedorita, inseamna ca la persoanele cu parul cret freza o ia pe aratura, inseamna ca ai senzatia ca iesi de la un dus fierbinte in fiecare clipa, inseamna ca activitatile in aer liber sunt paralizate (chit ca muncitorii de la drumuri toarna asfalt indiferent de temperatura de afara), intelegi de ce nu prea exista aici terase ca pe Balcescu din Sibiu (imposibil de stat afara indiferent de ora, cum ziceam), eu am senzatia de ameteala si lipsa de aer imediat cum scot nasu’ de la aer conditionat (absolut orice cladire este dotata cu asa ceva pe aici) si te face sa-ti fie ciuda ca tie nu-ti place/nu poti sta la buza unei psicine sau la malul vreunui ocean.
Pe scurt: e jale vara asta.
Daca asta e viitorul atunci eu ma gandesc ca nu suna prea bine.
In rest, toate bune si nebune: am inghetat pe moment vizita in Chicago (aproape rezervasem biletele si eram pe punctul de a scrie fetelor ca venim), am inghetat vizita in Vancouver (dar sper sa o dezghetam anul asta), am cam inghetat vizita in restaurante, am mai inghetat niste chestii asa ca macar cu ingheturile astea sa ne mai racorim si noi.
Spamuri?
Jul 18th
In ultima vreme am primit o gramada de email-uri din partea unor domnisoare, domnisori si domni din tara (si nu numai) si care doreau ba o intermediere de casatorie, ba un ajutor financiar, ba un sfat legat de emigrarea in America insotit de o subtila cerere de ajutor, ba un email gen “bai frate, vad ca esti in america si vreau si eu sa ajung acolo. ajutama si pe mine cumva sam-i indeplinesc visul ca de spania si Italia ma-m saturat”, ba “suntem un cuplu de tineri studenti casatoriti aflati la inceput de drum si am aprecia un ajutor venit din partea unui roman de succes (sic!!!)”, ba ca “m-am enervat si am dat in judecata pe ala si pe ala si pe alalalt si extraterestrii-s de vina si am nevoie de bani pentru avocati”, ba altele de genul.
Si sa stiti ca am raspuns la toate, neironic, cu buna credinta si fara a trimite vreun cec, doar eventuale sfaturi, pareri si urari de bine si sanatate.
Am primit (si aici vroiam sa ajung) si cateva emailuri de la cetateni care au fost norocosi si au castigat la loteria vizelor si fiecare astepta sa-i ajut mai mult decat cu sfaturi. Dar mai mult decat cu sfaturi cu ce as putea ajuta un necunoscut? Sa-l bag la mine in casa, sa-i imprumut/ofer bani, sa fac ce?
Da, categoric, as lua de la un aeroport din apropiere de Williamsburg aproape pe oricine, as incerca sa-i gasesc o casa sau un job, as oferi putin din timpul meu dar -poate aveti si voi idei pe aceasta tema- unde se opreste ajutorul?
Si mai exista un lucru frustrant in toata treaba asta: dupa ce ii raspunzi omului care iti cere sa-i spui niste treburi de prin partea ta de America, dupa ce te interesezi de niste chestii lumesti (gen salarii, chirii, transport public, plaje de nudisti, cat e manichiura si tunsu’ la chinezii din Wall Mart, unde gasim slanina si caltabosi la polonezi, daca populatia de culoare e minoritara, egala sau majoritara si altele din categoria emigram unde vedem cu ochii numa’ sa nu mai vedem la televizor cand arata vedete cu parul de foc coborate in mormant, live si in direct) nu mai scrie omu’ veci sa-ti zica “da, bai, multumesc si bine ca esti tu destept”.
Sa ma foloseasca primesc, dar sa stiu si eu.
Si, categoric, daca vreun prieten, amic sau cunoscut imi zice ca “bai, vedeti ca un prieten bun de-al meu vine in America si e baiat/fata de treaba si fa-i viata mai usoara pe acolo” o vom face cat sta in puterile noastre.
Si da, recunosc, ne-am mutat in ceva mai mare si in ideea ca vreunul de-al nostru va avea sansa anul asta sa vina incoace.
Dar sa-mi cereti bani sau intermedieri in casatorie nu mai faceti, va rog io frumos.
Semneaza:
Emigrantu’ saturat.
The best restaurant
Jul 8th
Am ramas dator cu o experienta culinara de neuitat, din vacanta din Atlanta. Si poate povestiti si voi cea mai tare experienta culinara, de ce nu!
Incep cu un disclaimer: din pacate -sau din fericire- o buna parte din banii nostri se duc in conturile unor restaurante; unele merita sa ne ia banii si sa ne gadile papilele gustative, altele doar ne potolesc foamea si lenea de a gati dupa o zi de munca sau una de odihna.
Probabil la “apogeu” ajunseseram la performanta sa mancam out 4-5 seri pe saptamana. Din cauze economice, practice si de dieta incercam mai nou sa rarim iesirile la cina la doua seri pe saptamana. Sau chiar mai rar, daca s-ar putea.
Dar cand mergem in vreo excursie incercam sa nu ne tragem de la gura si cu siguranta nu ne veti prinde in fastfoodarii, olivesgardenuri, rubytuesdayuri, chiliesuri si alte rahaturi pre-congelate.
Incercam – pe cat posibil- sa aflam “ponturi” de la localnici sau fosti vizitatori si pana acum nu am prea dat gres.
Dar pe departe cel mai bun pont ni l-a dat o amica (Keisha) care a locuit ani buni in Atlanta. Si nu doar ca a locuit, ci a participat activ la viata mondena -sau spuneti-i cum vreti- a orasului olimpic.
Am intrebat-o (intr-o doara) inainte sa plecam in mini-vacanta daca are ceva special sa ne recomande si m-a intrebat -scurt si instantaneu- ca de ce sunt interesat: restaurante, baruri, cluburi de noapte, muzee, locuri istorice, magazine, hoteluri sau World of Coca Cola si Acvariu?
A doua zi aveam o lista cu “to do” – pe care, intre timp, am pierdut-o, normal- si care ne-a facut mini-excursia in Atlanta de neuitat.
Datorita recomandarilor Keishei am mancat -probabil- cea mai buna cina din viata mea la un restaurant pe care cu siguranta nu l-am fi ales din motive de locatie mai ascunsa.
Localul se numeste TOP FLR (in Midtown), bucatarul este scolit la Paris si gateste cu influente franceze si -fiind asiatic la origini- si-a pus amprenta (si ghimbirul) pe bucatele gatite perfect.
S-a mancat, in ordinea numerelor de pe tricou a celor patru meseni care au impartit cu bucurie si uimire urmatoarele:
- miel neo-zeelandez cu smochine si garnitura de Crispy Spaetzle (habar n-am sa traduc…un fel de taitei), ciuperci salbatice si ceapa calita;;
- muschi de porc cu nuca si balsamic vinegar insotit de o garnitura de varza de Brussel caramelizata in sos de fennel (nu stiu sa-l traduc acum), bacon si shallots (nici asta nu stiu sa o traduc…un fel de ceapa mica);
- piept de rata cu un strop de sos de fennel si vermut dulce si garnitura de conopida gratinata si crema de usturoi
- vita (hanger steak raman dator celui care traduce asta…stiu ca-i un muschi din apropierea rinichilor…si are un gust specific) cu sparanghel si ciuperci.
Desertul a fost cireasa de pe tort iar pretul a fost mai mult decat rezonabil, toata nota de plata a fost cam 200 de dolari, cu tot cu beri, vin si aperitive.
Da, probabil asta a fost cel mai tare restaurant la care am fost pana acum si pe care-l recomand trecatorilor prin Atlanta.
PS1 articolul asta l-am scris ca sa mai scot mirosul din postarea anterioara.
PS2 urasc sa fac poze in restaurante dar de data asta nu m-am putut abtine…
Curs de igiena la botul calului
Jul 1st
La inceputurile americane … curios fiind din fire de felul meu…ii cam intrebam pe toti ce stiu despre Romania, Europa, Hagi, stereotipuri, sarmale si alte probleme existentiale.
De stiut unii stiau, altii nu stiau dar majoritatea (marea majoritate, chiar) imi ziceau ca ei au auzit ca est europenii cam evita dusul si femeile europene nu se au prea bine cu lama, ceara sau alte metode de epilare.
Si eu mai comentam, mai ma faceam ca ploua, mai incercam sa le explic ca avem si noi apa calda, sapun si bicuri. Dar nu ma omoram cu firea sa-i conving ca se inseala pentru ca nu vreau eu sa conving pe nimeni de nimic. Pai nu?!
Zilele astea am auzit o conversatie, purtata in romaneste:
No, salut, hai ca plec ca e tarziu si vreau sa fac un dus si sa ma bag la culcare.
Pai ce, tu faci dus in fiecare zi?
?????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Pai tu fato, nu-i bine!
????????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Eu fac doar de cateva ori pe saptamana si o baie sambata seara.
Cum sa nu faci dus zilnic? Si de fapt, cum sa nu faci macar un dus dimineata si unul seara?
Pai tu, chiar nu e bine sa faci dus atat de des, nu ti-am spus? Si vrei sa zici ca si lu’ fiu-tau ii faci baie zilnic?
Da, dimineata si seara.
No, pai de aia a fost racit toata iarna.
Cam asta ar fi treaba.
Timp de soccer
Jun 26th
Inainte de inceperea campionatului mondial de fotbal din Africa de Sud am spus catorva prieteni ca eu pariez cu ei ca USA se va califica in semifinala. Probabil ei m-au luat in ras. Inca mai cred in ceea ce am anticipat si voi vedea daca am calitati sau nu de prezicator.
Dar nu despre asta vreau sa zic, ci despre atmosfera de nepasare aproape totala care insoteste desfasurarea Soccer World Cup in Williamsburg si imprejurimi. N-au baietii nici o treaba cu fenomenul! Poate doar daca America va castiga cupa sa-i mai trezeasca din amorteala dar nici asa nu cred. Oricum, cica mult mai multa lume este interesata in 2010 de soccer decat in urma cu cativa ani. Deci, mai exista speranta.
Eu ma uit la cat mai multe meciuri chit ca e greu cu fusul asta orar (meciurile se joaca de dimineata si pana la patru dupa-masa ora noastra; asta pentru cei nefamiliarizati cu cat e ceasul la noi si de ce nu suntem available pe messanger cand ei sunt la munca sau pierd vremea pe acasa…) si cu programul de la lucru. Dar fac tot posibilul: imi iau pauze de doua ore, merg la barul din apropiere de servici si-i rog sa schimbe naibii de pe golf si tenis ca sa vad si eu cat e scorul la Chile cu Honduras, ma mai uit pe ascuns la meci pe iphone-ul unei colege si alte improvizatii demne de o cauza mai buna.
Meciul americanilor cu Algeria l-am vazut intr-un bar sportiv, impreuna cu un coleg si inca vreo cativa rataciti pe acolo si pot sa va spun ca eu eram cel mai galagios “american” si singurul de acolo care zicea cuvinte de dulce intr-o limba de la malul Marii Negre. Dar -intr-un final- au/am invins si am sarbatorit prin munca ca astia inteleg ca-s nebun si-mi place fotbalul dar tot nu i-am convins sa iasa in strada sa serbeze calificarea Americii in optimi. Deh, poate data viitoare. Plus ca mijlocul zilei de lucru la care se desfasoara meciul nici nu ajuta la serbat si alcoolul si galagia la munca sunt cam interzise.
De asemenea, rezist bine la glumele intentionate sau nu referitoare la participarea Romaniei la respectiva competitie: cativa m-au intrebat -nestiutori- ca noi cand si cu cine jucam, altii -mai stiutori si mai sarcastici- m-au intepat mai pe ocolite. Eu le-am spus ca da.
Pana una alta e bine, campionatul se relanseaza, Americile (de la sud pana la nord) par sa domine si spectacolul apare la meciurile la care nu te astepti.
Si postul principal care transmite meciurile in America (ESPN) a mutat nu mai stiu ce meciuri de pe programul unu pe programul doi ca sa transmita US Open la golf.
A transmis de la fata locului,
Tata Omida.
Farul, betivii si autostopistii
Jun 20th
Hai sa va mai povestesc din vacanta ca iarasi ascult muzicadecarenutrebe (Jean Constantin cu Mama ei de viata, Tudor Gheorghe cu Of, ce dor, ce chin, ce jale si altele asemanatoare) pe Youtube si ma apuca toate alea.
Imi vine acum in minte peripetia pe care am trait-o pentru a vedea unul dintre farurile din Cape Cod.
Citisem eu ca dinainte ca iti trebuie ceva antrenament ca sa ajungi la Race Point Lighthouse, exact unde se termina (incepe?) Cape Code dar cine sa si stea sa-i asculte pe aia care scriu ca pentru a ajunge la respectivul obiectiv iti trebuie o conditie fizica foarte buna, niste pantofi pentru umblat vechi, apa, crema de soare si voie buna suficient cat sa te tina pentru cateva ore bune de mers prin pustietate, nisip frumos, fin, nesfarsit si in care ti se afunda piciorul pana la glezna ca sa citez din memorie.
Si noi n-avem de nici unele: nici incaltaminte adecvata, nici prea multa apa si nici conditie fizica. Si n-avem nici masina de teren (aveau acces vehicule de teren cu aprobare speciala).
Am mers pe o plaja absolut superba, cu nisip in care ni se afundau picioarele si pentru care sandalele mele s-au dovedit total ineficiente lucru pentru care, de altfel, le-am abandonat in niste tufe. Am trecut si pe langa niste betivi simpatici pe care i-am intrebat ca “departe-i faru’? “ intrebare la care ei ne-au privit ca pe niste nebuni si au zis ca e imposibil de ajuns pe jos la el in mai putin de trei ore si s-au oferit sa ne duca ei (repet, erau rupt de beti), cu masina, pana la farul ala pe care deja incepeam sa nu-l mai plac. Si instinctul meu de conservare a zis ca nu si am luat-o voiniceste, eu descult si oarecum increzator ca voi vedea faru’ ala inainte de lasarea noptii.
Si tot mergand, mergand descult prin nisip am realizat ca talpile picioarelor s-au umplut de basici care s-au transformat in rani. Nu-mi mai pasa nici de plaja absolut fantastica, nici de oceanul cu apa turcoaz, nici de natura salbatica, nici de pustietate, nici de far.
Partea proasta era ca ne aflam la mijlocul distantei dintre obiectivul final si civilizatie (citeste masina noastra).
Si, ca prin vis, am vazut o masina venind pe plaja si cu ultimele puteri am facut ce stiam eu sa fac de acasa: autostopul! Si a oprit si un cetatean simpatic, anti-imperialist, profesor de istorie, ne-a facut loc peste undite si bagaje si ne-a dus pana la Race Point Lighthouse unde ne-a debarcat, ne-a urat drum bun inapoi si s-a tot dus in treaba lui.
Bucurosi nevoie mare ca ne-am indeplinit sarcina de serviciu si disperati la gandul celor doua-trei-o mie de ore pe care trebuia sa le facem inapoi (va mai amintiti de picioarele mele desculte si ranite?…Maria a avut incaltaminte si antrenament mai bun…ea e viteaza din familie, recunosc) am apucat sa facem 5 poze farului din pustietate si numa’ vad ca imi apar baietii…astia betivii…calare pe jeepul lor si nevenindu-le sa creada ca am ajuns pana acolo (i-am mintit si nu le-am spus ca cineva ne-a adus cu masina).
Oamenilor li se facuse mila de noi si au zis sa faca o fapta buna si sa nu ne lase pietoni in desert.
Va aduceti aminte ca initial nu m-am urcat in masina lor din cauze de alcoolemie la bord?
No, acum nu imi mai pasa. Mi-am facut cruce cu varful limbii si de aici a inceput adevarata aventura si nebunie in stare pura.
Repetam: erau trei barbati cam la 50 de ani, cu lazi de bere in masina, cu baxuri de tigari in gura, cu muzica data la maxim (normal, Jimmy Buffet) si mergand cu 70 de mile pe ora la 4 metri de apa oceanului. Doar de doua ori ne-am vazut moartea cu ochii (citeste inecati intr-o masina rasturnata in Oceanul Atlantic (multumiri, ketherius), pe o plaja pustie din Cape Cod, Massachusetts).
Cand au oprit prima oara ca sa-si goleasca vezicile soferul nu si-a mai amintit drumul si de beat ce era a luat-o in sens invers iar la urletele co-pasagerilor a oprit masina si a adormit instantaneu. La volan!
La urmatoarea oprire pentru golit vezici nu a mai adormit nimeni dar nici adormitul nu s-a trezit.
Si la ultima oprire inainte de destinatie, cea pentru recuperat sandale, aproape m-am intersectat cu jetul celui de-al treilea brav salvator de vieti romanesti pornite in cautarea aventurii.
Cand am ajuns la locul unde isi aveau corturile am stat un minut pe ganduri daca sa facem o poza cu ei (nu, n-am facut), mi-am facut cruce cu mana (nu, nu cu limba) si am zis ca daca nu am murit inecati in Ocean, intr-o masina cu soferi morti de beti, sper sa nici nu o mai facem.
Si-am incalecat pe-o sa si al naibii sa fiu daca a fost distractiva plimbarea cu aia.
Dar daca nu erau ei nici nu vreau sa ma gandesc ce se putea intampla.
Asadar, cei care n-aveti betivi, cumparati-va.
Iarasi mi-a "scris" Presedintele Americii
Jun 15th
The BP oil spill in the Gulf Coast is the worst environmental disaster of its kind in our nation’s history. I am returning to the region today to review our efforts and meet with families and business owners affected by the catastrophe.
We are working to hold BP accountable for the damage to the lands and the livelihoods of the Gulf Coast, and we are taking strong precautions to make certain a spill like this never happens again.
But our work will not end with this crisis. That’s one of the reasons why last week I invited lawmakers from both parties to join me at the White House to discuss what it will take to move forward on legislation to promote a new economy powered by green jobs, combat climate change, and end our dependence on foreign oil.
Today, we consume more than 20 percent of the world’s oil, but have less than two percent of the world’s oil reserves. Beyond the risks inherent in drilling four miles beneath the surface of the Earth, our dependence on oil means that we will continue to send billions of dollars of our hard-earned wealth to other countries every month — including many in dangerous and unstable regions.
In other words, our continued dependence on fossil fuels will jeopardize our national security. It will smother our planet. And it will continue to put our economy and our environment at risk. We cannot delay any longer, and that is why I am asking for your help.
Please stand with me today in backing clean energy. Adding your name will help Organizing for America create a powerful, public display of support for making this change happen.
The time has come, once and for all, for this nation to fully embrace a new future. That means continuing our unprecedented effort to make everything — from our homes and businesses to our cars and trucks — more energy-efficient. It means rolling back billions of dollars of tax breaks to oil companies so we can prioritize investments in clean energy research and development.
Many businesses support this agenda because shifting to clean energy creates opportunities for entrepreneurship. This is how we will reinvent our economy — and create new companies and new jobs all across the country.
There will be transition costs and a time of adjustment. But if we refuse to heed the warnings from the disaster in the Gulf — we will have missed our best chance to seize the clean-energy future we know America needs to thrive in the years and decades to come.
The House of Representatives has already passed a comprehensive energy and climate bill, and there is currently a plan in the Senate — a plan that was developed with ideas from Democrats and Republicans — that would achieve the same goal. But this is an issue that Washington has long ignored in favor of protecting the status quo.
So I’m asking for your help today to show that the American people are ready for a clean-energy future.
Please add your name to mine:
http://my.barackobama.com/CleanEnergy
Thank you,
President Barack Obama
PS: Io sunt de acord cu ce a zis Presedintele si nu sunt neaparat de acord cu ala de si-a scris capodopera pe parbrizul masinii. Dar fiecare are dreptul la opinie in America. Pana la noi ordine…
Cimitirul Bellu, Romania, 2010 (MMX)
Jun 13th
Citeam in presa americana ca la cimitirul eroilor [americani] din Arlington au fost descoperite ceva nereguli si ca toata conducerea, de la ala mare la ala mic, a fost demisa, certata oficial si trimisa la plimbare.
Si -imediat dupa aceea- am citit o chestie pe aceiasi tema (a cimitirelor celebre) in presa romaneasca.
Poate ca unii tin minte ca am promis ca nu mai citesc, sa nu mai comentez, sa nu ma mai infurii, sa nu ma mai intristez si sa nu ma mai revolt din cauze care tin de realitatea romaneasca. Da’ pot sa nu?! Nu pot.
Ui’ ce am citit ieri: ca primarul ala celebru (Marian Vanghelie) din sectorul 5 din capitala Romaniei -parte din Uniunea Europeana care va sa zica- a facut ce a facut si a golit capela familei Lahovary din cimitirul Bellu si l-a ingropat (incavouat?) acolo pe bunicu-so si inca un neam de-a lui. Bun, da-o in aia a ma-sii de crestinatate, moralitate, istorie, bun simt, miros de oase si parfum de giulgiu second-hand aruncate la ghena. La gunoi cu toti ca sa venim noi si sa-i inhumam pe ai nostri ilustri ca sa vada tot poporul ca suntem potenti si ca ne putem ingropa la Bellu, ca acolo este vipurile dambovitene si nu numai.
Si am citit ca inca un cetatean roman ilustru, de-al nostru (Catalin Voicu), si-a tras loc in Bellu pentru el si pentru familie si peste mormintele unui general erou . Si pe soclu si-a scris, in loc de epitaf: O viata daruita statului roman!!! Catalin asta, pentru fericitii care nu citesc presa, este un politician in varsta de vreo 40 de ani, de cea mai joasa speta, unii zic despre el ca ar fi capul crimei organizate (sau poate doar omul de legatura) din Romania, a fost aproape de a fi numit ministru de interne de catre pesedei si momentan este in puscarie pentru chestiuni nasoale. Hm, si el si-a daruit toti 45 de ani din viata statului roman si si-a bagat picioarele in mormintele altora. Uf, ca aproape imi vine (iarasi) sa injur si sa ma revolt si sa-mi zic ca asa ceva nu exista si ca nu orice este posibil in Romania anului 2010.
Dar, se pare, orice este posibil si Romania mea nu conteneste sa ma surprinda.
Asta este aproape de aceiasi speta ca soldatii aia rusi care au furat cardul bancar din buzunarul unui oficial polonez decedat in accidentul ala aviatic.
Si la americani sunt probleme, unele se mai si rezolva dar la noi (la voi?) cand apar “probleme” nu se intampla nimic. Niciodata nu se intampla nimic normal, toate raman in coada de peste, asa cum am discutat.
Da-o naibii ca si asta a fost prea de tot.
Parerea mea!
Pana cand? Chiar, pana cand?
Articolele respective le gasiti aici.
Poza care insoteste articolul asta si pentru care imi cer scuze cititorilor mei mai sensibili a fost facuta de catre mine, in cimitirul Bellu din Bucuresti, in februarie 2006 si reprezinta un scriu folosit aruncat la gunoiul din incinta cimitirului.
Vacanta in New England @locuri
Jun 6th
Vacanta in New England am planificat-o pe ultima suta de metri.
Initial, planul era sa vizitam San Francisco si de acolo sa conducem pe coasta Pacificului pana in Vancouver. Dar din motive de vreme prea instabila si bilete de avion prea la 500 de dolari bucata am avut de ales intre o saptamana intr-o croaziera si una de explorat inca o parte de America. Am ales-o pe a doua si nu ne pare rau chiar deloc: am vazut unele din cele mai frumoase parti de coasta (si nu numai) din lume, am avut parte de vreme excelenta (a plouat o zi si in rest a fost cald, bine si fara umiditate), am mancat la restaurante de prima mana, am dormit in hoteluri excelente, bune si unul prost si am ajuns sanatosi si relaxati inapoi, la Williamsburg. Si, daca vom fi copii cuminti, vom ajunge si in San Francisco.
Am apucat sa vizitam in tihna cateva orasele micute pescaresti, cateva orase (Portland in Maine, Portsmouth in New Hampshire, Boston si Provincetown in Massachusetts, Providence si Newport in Rhode Island; am vizitat cam pe fuga Bar Harbor (minunat loc, pacat ca ploua torential), Freeport, Hampton Beach, am cam luat-o la pas prin Cape Cod, am dormit prima noapte in New Heaven fara sa stim ca acolo isi are sediul celebra universitate Yale…deci, ne-am trezit un pic mai destepti speram noi.
Am condus pe autostrazi cu multe benzi, am trecut poduri imense, am platit taxe de drum de ni s-a acrit, am ajuns pe drumuri neasfaltate si unde gps-ul si mobilul ziceau ca intra la odihna din cauza de lipsa de semnal, am luat-o pe scurtaturi si lungituri; in total am condus 2305 mile (3750 km), am platit bine peste 100 de dolari in toll-uri (taxe de drum/pod/etc), am cam pus ceva benzina prin rezervor, am dormit la hoteluri gasite last minute pe diverse siteuri (Hotwire, in special), am mancat la restaurante recomandate de diverse ghiduri turistice sau alese ochiometric sau la recomandarea vreunui localnic, ne-am dat cu vaporul prin portul Boston, ne-am saturat de cati gay am vazut in Provincetown, ne-am urcat in pilonul celui mai inalt pod nustiudecare din America si al cincelea din lume (sic!), nu am facut multe chestii pe care ni le propuseseram dinainte si am improvizat o gramada si bine am facut.
De impresionat m-au impresionat peisajele, orasele si satele pescaresti din Maine, New Hampshire si Cape Cod, mi-a placut -dar nu m-a dat pe spate- Boston (poate data viitoare sa-mi placa mai mult) si raman cu regretul ca nu am facut nici o poza in Bar Harbor, ca nu am putut admira in voie (din cauza de condus) Manhattan-ul vazut noaptea de pe Washington Bridge si ca excursia nu a mai durat macar inca o saptamana.
TOP 10 “ASA DA”:
-
Marshall Point Lighthouse (pentru peisajul si linistea monumentala)
-
Young’s Lobster Pound (pentru homarul gatit la botu’ calului si ciorba ca la mama acasa)
-
Ophelia’s Legacy (magazinul de arta populara romaneasca din Harwich, MA…voi scrie separat despre el, ca merita cu prisosinta…unde am avut un dialog savuros si emotionant despre Medias, Sighisoara, Sibiu, sate transilvanene si Williamsburg)
-
Aerul de relaxare, mancarea si arhitectura din Portsmouth, Portland, Bar Harbor si Newport
-
Plajele stancoase din Maine (spectaculoase)
-
Little Italy din Boston si Providence (pentru mancarea si atmosfera autentica)
-
New Yorkul vazut noaptea (mi-a povestit Maria cum se vede…ca nu ea se concentra la trafic…oricum, cateva priviri am aruncat si eu)
-
Plajele si satucele din Cape Cod
-
Targul de vechituri din Downtown Providence
-
Plimbarea cu peripetii de pe plaja din Provincetown, in cautarea Race Point Lighthouse
TOP 5 “ASA NU”:
-
Hotelul jegos unde am dormit o noapte in Cape Cod (mama lor de indieni certati cu curatenia…am ajuns prea tarziu de la bar in camera ca sa mai putem face mare lucru…citeste ca sa ne mutam altundeva)
-
Traficul si taxele de drum din New Jersey si NYC (in prima zi de vacanta am facut 5 ore in plus din cauza de trafic infernal pe New Jersey Turnpike…cu turnpaicu’ lor cu tot)
-
Doi domni imbracati extrem de elegant si extrem de firma: el, in varsta, inalt, slab, cu par grizonat si alura demna…el, tanar de 30 de ani, inalt, slab, cu haina de costum pe 30 de grade si mergand tandru pe promenada din Provincetown, tinandu-se de mana si sarutandu-se languros pe gura. Ma consider open mind, dar ce e prea mult, e prea mult. Ma scuzati daca am deranjat. Si daca sunteti homofobi sa nu indrazniti sa mergeti pe acolo ca va veti simti aiurea. Eu m-am simtit ok dar la un moment dat parca nici nu mai era funny sa vad mii de femei care aratau ca barbatii si cateva zeci de travestiti. Intre noi fie vorba, Maria si acum mai rade cum si-a intors capul dupa mine si mi-a zambit un ricky martin. Va rog, fara glume proaste, da?!
-
Ploaia din Bar Harbor (Bar Harbor asta este unul dintre cele mai frumoase si exclusive locuri din lume…situat la mama naibii, mai aproape de Canada decat de America si tocmai cand ne-am dus noi acolo s-a gasit sa toarne cu galeata)
-
Chelnerita de la restaurantul Venice din Boston (cred ca Venice ii zicea localului…mancarea excelenta, servire ca la restaurantul din Muzeul Satului din Sibiu)




