Am descoperit America!
Sau, mai bine zis, am descoperit serialul Lost, filmul ala cu Monica Barladeanu, cum ar zice unii patroti!Pe www.hulu.com ca sa fiu mai exact il urmarim, sa traiasca, la multi ani hulu asta ca e treaba buna.Din pacate, nu se poate accesa din Romania da…
| Print article |
No comments yet.
No trackbacks yet.
Umiditate 100%
about 5 days ago - No comments
Caldura mare prin partea noastra de Virginie, cu peste 40 de grade Celsius ziua si 30 noaptea. Si fara gheata la mal…
Si umiditatea, hm, pai umiditatea ne omoara. Inca nu m-am obisnuit cu ea si nici nu ma voi obisnui vreodata. A trebuit sa emigrez in America ca sa descopar ce inseamna cuvantul umiditate: inseamna sauna constanta si nedorita, inseamna ca la persoanele cu parul cret freza o ia pe aratura, inseamna ca ai senzatia ca iesi de la un dus fierbinte in fiecare clipa, inseamna ca activitatile in aer liber sunt paralizate (chit ca muncitorii de la drumuri toarna asfalt indiferent de temperatura de afara), intelegi de ce nu prea exista aici terase ca pe Balcescu din Sibiu (imposibil de stat afara indiferent de ora, cum ziceam), eu am senzatia de ameteala si lipsa de aer imediat cum scot nasu’ de la aer conditionat (absolut orice cladire este dotata cu asa ceva pe aici) si te face sa-ti fie ciuda ca tie nu-ti place/nu poti sta la buza unei psicine sau la malul vreunui ocean.
Pe scurt: e jale vara asta.
Daca asta e viitorul atunci eu ma gandesc ca nu suna prea bine.
In rest, toate bune si nebune: am inghetat pe moment vizita in Chicago (aproape rezervasem biletele si eram pe punctul de a scrie fetelor ca venim), am inghetat vizita in Vancouver (dar sper sa o dezghetam anul asta), am cam inghetat vizita in restaurante, am mai inghetat niste chestii asa ca macar cu ingheturile astea sa ne mai racorim si noi.
The best restaurant
about 3 weeks ago - No comments
Am ramas dator cu o experienta culinara de neuitat, din vacanta din Atlanta. Si poate povestiti si voi cea mai tare experienta culinara, de ce nu!
Incep cu un disclaimer: din pacate -sau din fericire- o buna parte din banii nostri se duc in conturile unor restaurante; unele merita sa ne ia banii si sa ne gadile papilele gustative, altele doar ne potolesc foamea si lenea de a gati dupa o zi de munca sau una de odihna.
Probabil la “apogeu” ajunseseram la performanta sa mancam out 4-5 seri pe saptamana. Din cauze economice, practice si de dieta incercam mai nou sa rarim iesirile la cina la doua seri pe saptamana. Sau chiar mai rar, daca s-ar putea.
Dar cand mergem in vreo excursie incercam sa nu ne tragem de la gura si cu siguranta nu ne veti prinde in fastfoodarii, olivesgardenuri, rubytuesdayuri, chiliesuri si alte rahaturi pre-congelate.
Incercam – pe cat posibil- sa aflam “ponturi” de la localnici sau fosti vizitatori si pana acum nu am prea dat gres.
Dar pe departe cel mai bun pont ni l-a dat o amica (Keisha) care a locuit ani buni in Atlanta. Si nu doar ca a locuit, ci a participat activ la viata mondena -sau spuneti-i cum vreti- a orasului olimpic.
Am intrebat-o (intr-o doara) inainte sa plecam in mini-vacanta daca are ceva special sa ne recomande si m-a intrebat -scurt si instantaneu- ca de ce sunt interesat: restaurante, baruri, cluburi de noapte, muzee, locuri istorice, magazine, hoteluri sau World of Coca Cola si Acvariu?
A doua zi aveam o lista cu “to do” – pe care, intre timp, am pierdut-o, normal- si care ne-a facut mini-excursia in Atlanta de neuitat.
Datorita recomandarilor Keishei am mancat -probabil- cea mai buna cina din viata mea la un restaurant pe care cu siguranta nu l-am fi ales din motive de locatie mai ascunsa.
Localul se numeste TOP FLR (in Midtown), bucatarul este scolit la Paris si gateste cu influente franceze si -fiind asiatic la origini- si-a pus amprenta (si ghimbirul) pe bucatele gatite perfect.
S-a mancat, in ordinea numerelor de pe tricou a celor patru meseni care au impartit cu bucurie si uimire urmatoarele:
- miel neo-zeelandez cu smochine si garnitura de Crispy Spaetzle (habar n-am sa traduc…un fel de taitei), ciuperci salbatice si ceapa calita;;
- muschi de porc cu nuca si balsamic vinegar insotit de o garnitura de varza de Brussel caramelizata in sos de fennel (nu stiu sa-l traduc acum), bacon si shallots (nici asta nu stiu sa o traduc…un fel de ceapa mica);
- piept de rata cu un strop de sos de fennel si vermut dulce si garnitura de conopida gratinata si crema de usturoi
- vita (hanger steak raman dator celui care traduce asta…stiu ca-i un muschi din apropierea rinichilor…si are un gust specific) cu sparanghel si ciuperci.
Desertul a fost cireasa de pe tort iar pretul a fost mai mult decat rezonabil, toata nota de plata a fost cam 200 de dolari, cu tot cu beri, vin si aperitive.
Da, probabil asta a fost cel mai tare restaurant la care am fost pana acum si pe care-l recomand trecatorilor prin Atlanta.
PS1 articolul asta l-am scris ca sa mai scot mirosul din postarea anterioara.
PS2 urasc sa fac poze in restaurante dar de data asta nu m-am putut abtine…
Curs de igiena la botul calului
about 4 weeks ago - No comments
La inceputurile americane … curios fiind din fire de felul meu…ii cam intrebam pe toti ce stiu despre Romania, Europa, Hagi, stereotipuri, sarmale si alte probleme existentiale.
De stiut unii stiau, altii nu stiau dar majoritatea (marea majoritate, chiar) imi ziceau ca ei au auzit ca est europenii cam evita dusul si femeile europene nu se au prea bine cu lama, ceara sau alte metode de epilare.
Si eu mai comentam, mai ma faceam ca ploua, mai incercam sa le explic ca avem si noi apa calda, sapun si bicuri. Dar nu ma omoram cu firea sa-i conving ca se inseala pentru ca nu vreau eu sa conving pe nimeni de nimic. Pai nu?!
Zilele astea am auzit o conversatie, purtata in romaneste:
No, salut, hai ca plec ca e tarziu si vreau sa fac un dus si sa ma bag la culcare.
Pai ce, tu faci dus in fiecare zi?
?????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Pai tu fato, nu-i bine!
????????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Eu fac doar de cateva ori pe saptamana si o baie sambata seara.
Cum sa nu faci dus zilnic? Si de fapt, cum sa nu faci macar un dus dimineata si unul seara?
Pai tu, chiar nu e bine sa faci dus atat de des, nu ti-am spus? Si vrei sa zici ca si lu’ fiu-tau ii faci baie zilnic?
Da, dimineata si seara.
No, pai de aia a fost racit toata iarna.
Cam asta ar fi treaba.
Timp de soccer
about 1 month ago - No comments
Inainte de inceperea campionatului mondial de fotbal din Africa de Sud am spus catorva prieteni ca eu pariez cu ei ca USA se va califica in semifinala. Probabil ei m-au luat in ras. Inca mai cred in ceea ce am anticipat si voi vedea daca am calitati sau nu de prezicator.
Dar nu despre asta vreau sa zic, ci despre atmosfera de nepasare aproape totala care insoteste desfasurarea Soccer World Cup in Williamsburg si imprejurimi. N-au baietii nici o treaba cu fenomenul! Poate doar daca America va castiga cupa sa-i mai trezeasca din amorteala dar nici asa nu cred. Oricum, cica mult mai multa lume este interesata in 2010 de soccer decat in urma cu cativa ani. Deci, mai exista speranta.
Eu ma uit la cat mai multe meciuri chit ca e greu cu fusul asta orar (meciurile se joaca de dimineata si pana la patru dupa-masa ora noastra; asta pentru cei nefamiliarizati cu cat e ceasul la noi si de ce nu suntem available pe messanger cand ei sunt la munca sau pierd vremea pe acasa…) si cu programul de la lucru. Dar fac tot posibilul: imi iau pauze de doua ore, merg la barul din apropiere de servici si-i rog sa schimbe naibii de pe golf si tenis ca sa vad si eu cat e scorul la Chile cu Honduras, ma mai uit pe ascuns la meci pe iphone-ul unei colege si alte improvizatii demne de o cauza mai buna.
Meciul americanilor cu Algeria l-am vazut intr-un bar sportiv, impreuna cu un coleg si inca vreo cativa rataciti pe acolo si pot sa va spun ca eu eram cel mai galagios “american” si singurul de acolo care zicea cuvinte de dulce intr-o limba de la malul Marii Negre. Dar -intr-un final- au/am invins si am sarbatorit prin munca ca astia inteleg ca-s nebun si-mi place fotbalul dar tot nu i-am convins sa iasa in strada sa serbeze calificarea Americii in optimi. Deh, poate data viitoare. Plus ca mijlocul zilei de lucru la care se desfasoara meciul nici nu ajuta la serbat si alcoolul si galagia la munca sunt cam interzise.
De asemenea, rezist bine la glumele intentionate sau nu referitoare la participarea Romaniei la respectiva competitie: cativa m-au intrebat -nestiutori- ca noi cand si cu cine jucam, altii -mai stiutori si mai sarcastici- m-au intepat mai pe ocolite. Eu le-am spus ca da.
Pana una alta e bine, campionatul se relanseaza, Americile (de la sud pana la nord) par sa domine si spectacolul apare la meciurile la care nu te astepti.
Si postul principal care transmite meciurile in America (ESPN) a mutat nu mai stiu ce meciuri de pe programul unu pe programul doi ca sa transmita US Open la golf.
A transmis de la fata locului,
Tata Omida.
Iarasi mi-a "scris" Presedintele Americii
about 1 month ago - No comments
Flavius –
The BP oil spill in the Gulf Coast is the worst environmental disaster of its kind in our nation’s history. I am returning to the region today to review our efforts and meet with families and business owners affected by the catastrophe.
We are working to hold BP accountable for the damage to the lands and the livelihoods of the Gulf Coast, and we are taking strong precautions to make certain a spill like this never happens again.
But our work will not end with this crisis. That’s one of the reasons why last week I invited lawmakers from both parties to join me at the White House to discuss what it will take to move forward on legislation to promote a new economy powered by green jobs, combat climate change, and end our dependence on foreign oil.
Today, we consume more than 20 percent of the world’s oil, but have less than two percent of the world’s oil reserves. Beyond the risks inherent in drilling four miles beneath the surface of the Earth, our dependence on oil means that we will continue to send billions of dollars of our hard-earned wealth to other countries every month — including many in dangerous and unstable regions.
In other words, our continued dependence on fossil fuels will jeopardize our national security. It will smother our planet. And it will continue to put our economy and our environment at risk. We cannot delay any longer, and that is why I am asking for your help.
Please stand with me today in backing clean energy. Adding your name will help Organizing for America create a powerful, public display of support for making this change happen.
The time has come, once and for all, for this nation to fully embrace a new future. That means continuing our unprecedented effort to make everything — from our homes and businesses to our cars and trucks — more energy-efficient. It means rolling back billions of dollars of tax breaks to oil companies so we can prioritize investments in clean energy research and development.
Many businesses support this agenda because shifting to clean energy creates opportunities for entrepreneurship. This is how we will reinvent our economy — and create new companies and new jobs all across the country.
There will be transition costs and a time of adjustment. But if we refuse to heed the warnings from the disaster in the Gulf — we will have missed our best chance to seize the clean-energy future we know America needs to thrive in the years and decades to come.
The House of Representatives has already passed a comprehensive energy and climate bill, and there is currently a plan in the Senate — a plan that was developed with ideas from Democrats and Republicans — that would achieve the same goal. But this is an issue that Washington has long ignored in favor of protecting the status quo.
So I’m asking for your help today to show that the American people are ready for a clean-energy future.
Please add your name to mine:
http://my.barackobama.com/CleanEnergy
Thank you,
President Barack Obama
PS: Io sunt de acord cu ce a zis Presedintele si nu sunt neaparat de acord cu ala de si-a scris capodopera pe parbrizul masinii. Dar fiecare are dreptul la opinie in America. Pana la noi ordine…
Think globally – Drink locally
about 1 month ago - No comments
La un moment dat imi placea sa trimit si sa primesc (in special sa primesc) ilustrate postale. Sau – ca sa folosim termeni mai simplii – vederi.
Ca sa va spun si un secret: cand mergem prin excursii uneori ne mai trimitem cate o vedere ca sa avem dovada ca am trecut pe acolo. Dar nu mai spuneti la nimeni.
Mai trimitem cateodata si la ai nostri dar de cateva ori cred ca am uitat sa scriu si un cuvant simplu la adresa (“Romania”) si -ai naibii americanii astia- nu s-au prins ca strada Sibiului este (si) in Medias. In cartierul Vitrometan, chiar…
A, ca am uitat ce vroiam de fapt sa zic.
Azi am gasit in cutia postala o vedere de la Fernando care fusese in vizita la ai lui in Republica Dominicana. M-am bucurat sa primesc vederea din doua motive.
Primul: ca se mai gandeste cineva la noi si la pasiunea mea legata de vederi.
Al doilea: Fernando a fost in vizita in Dominican Republic acum vreo trei luni bune si -desi ma avertizase ca posta dominicana este al naibii de lenta- nu credeam ca exista asa intarziere la un rahat de ilustrata postala simpla, cu timbru de cativa pesos. Deci, o vedere simpla, trimisa cu expreso correos, a facut 98 de zile din Puerto Plata, Republica Dominicana in Williamsburg, Virginia, USA. E bun…
Posta Romana, fii fericita! Se poate si mai rau.
Si tot tu – Posta Romana- sa-ti fie rusine cand deschizi si in anul 2010 scrisori venite din lumea intreaga sau le ratacesti de rusinea celui/celei care a deschis un prapadit de plic adresat unui bunic care asteapta vreo veste de la nepotii de peste mari si tari!
Viva, Republica Dominicana.
Aer de primavara
about 2 months ago - No comments
La revenirea din Romania mi-am adus vreo cateva kile de branza de oaie. Home-made, ca sa zic asa.
Intr-o seara calduroasa mi-am amintit de ea si am scos-o de la congelator si am servit-o cu niste paste, fructe de mare si cu o sticla de vin dinnumaistiucetara. Rosu si sec, oricum. Cred ca din Argentina dar nu sunt sigur. Dar problema a fost ca nu mi-a mai placut gustul branzei de acasa: era prea tare.
M-am speriat atunci, mi-am zis ca m-am schimbat intr-atat incat sa fi uitat si ce-mi placea atat de mult pe dragi plaiuri transilvane? Si am pus calupul de branza de oaie la loc, in congelator.
Si intr-o alta zi calduroasa am cumparat de la niste veri polonezi o bucata de slanina afumata. Ce m-a atras la ea a fost numele: scria Cluj in ungureste, avea steagul Ungariei si o adresa din Illinois. Si am cumparat si niste ridichi cu gust si aspect de ridichi, ceapa verde cu gust, miros si aspect de ceapa verde, rosii cu gust, aspect si miros de rosii insotite de o sticla de plastic alb pe care scria Kefir si in care se afla kefir cu gust, aspect si miros de kefir si o paine cu toate calitatile unei paini (Pane Toscano ii spun unii) si mi-am reamintit si de branza aia renegata din congelator.
Si gustul de slanina afumata cu branza de oaie din Sibiu alaturi a dat un adevarat bairam in casa papilelor mele gustative si mi-a luminat creierii: branza de oaie este buna. Este comfort food. Dar depinde in ce combinatii si companii o mananci.
Asta e un fel de filozofie populara si sper ca ati inteles si voi ca imparatul este gol. Cum care imparat?!
Ala de se refera la serialul Lost.
Un fel de Cornel Dinu, fotbalistul filozof, care vorbeste frumos si care -de fapt- nu spune absolut nimic. Dar, poate, suna bine.
Mici, indieni si nebunie
about 3 months ago - No comments
Au trecut si Sarbatorile Pascale, 1 Mai si Rusaliile bat la usa, Memorial Day e pe vine si el si -cel putin- cateva zile de sfinti tot mai sunt prin preajma. Asa ca prilej de facut gratare va mai fi.
Parca se domolesc si cele 35 de grade Celsius inregistrate in ultimele zile pe meleagurile noastre si se stabilizeaza temperatura la 25…vreme perfecta de mers in vacante si lenevit pe terase. Sau, dupa caz, de mers la sapa.
A, ca m-am luat cu astea si am uitat: e scandal in Virginia pe tema “aprilie, luna sarbatoririi Confederatiei”. A zis guvernatorul ca istoria nu se uita si trebuie celebrata, au zis fratii ca da, da’ de ce pe aia a lui mama guvernatorului nu zici nimic si de sclavie si tot asa. Guvernatorul a zis apoi si de sclavi, unii au acceptat gluma si altii nu si iarasi o luam de la capat.
In rest, daca nu ar fi problema somajului si a crizei de pe piata imobiliara America ar zice ca e pe iesite din criza. Dar nu prea zice…
Alt subiect la ordinea zilei – in oraselul nostru, zic – ar fi schimbarea mascotei echipei sportive a universitatii locale (William si Mary pe numele ei din buletin); echipa lui W&M se numeste Tribe si avea pana de curand ca simbol o pana de vultur (sau, ma rog, de indian) si o mascota tot ceva de genul.
Si si-au dat seama unii baieti ca simbolul penei aleia poate provoca resentimente indienilor gen Winetou si au zis ca sa taie pana, sa-l imbrace civilizat pe indian si ia sa puna ei un Grifon (cap de vultur, trup de leu) ca mascota. Ca doar leul are mare legatura cu numele echipei (pentru cei care nu l-ati retinut…ma repet…Tribul).
No, in rest nimic interesant -intre doua gratare- de pe meleaguri virginiene.
Sper ca ati lasat curat in natura dupa iesirea de duminica trecuta si nu vi s-au stricat de la caldura infernala “pastile” luate de la biserica.
PS Poza nu am facut-o eu. Eu am facut doar micii.
Good Friday
about 3 months ago - No comments
Ce fain era pe vremuri, cand eram copii la mama acasa si asteptam sa vina Pastile cu multa mancare, prajituri cremoase si buuuuune (cui ii pasa atunci de diete si etichete cu grasimi nesaturate si calorii si zaharuri si alte cele), cu Coca Cola pe saturate si saleuri facute in casa pe post de chipsuri, cu obiceiuri a la Medias si nu numai (mersul cu stropitul a doua zi de Paste), cu imbracaminte noua si pantofi lucitori (de duminica), cu miros de sarbatoare in orice cotlon ardelean si cu miros groaznic de tocana de miel izvorand de la toate geamurile apartamentelor din cartier, cu paştile cu gust de vin acru luate pe stomacul gol la prima ora, uneori cu asistat (mai mult sau mai putin) la slujba de Inviere, cu prieteni inocenti, cu Hristosainviat,adevaratainviat care tinea loc de buna ziua cateva zile dupa ce ouale s-au ciocnit, cu ciocolata adusa de saşii care veneau in vizita cu lacrimi in ochi si cu (stiu, ma repet) atmosfera de sarbatoare in aer.
Acum nu mai suntem copii la mama acasa si viata tot merge inainte chit ca sarbatoarea nu prea se simte in primavaraticul aer cald de Virginia.
Dar eu oricum va doresc, celor care popositi pe aici, tot binele din lume si sa aveti parte de Sarbatori Pascale (recunosc ca am preluat expresia asta de la comentariul Geaninnei…imi place cum suna) linistite si cu prajituri cremoase pe masa.
Daca nu, macar Coca Cola sa fie.
Romani din Idaho
about 4 months ago - No comments
Poza a facut-o Bogdan in Las Vegas si eu zic ca e numarul de inmatriculare a unui roman din Idaho.
Inca mai sper sa ma insel si proprietarul sa fie vreun japonez…
PS Pentru cei care nu se prind ce inseamna…hm…nici nu vreau sa traduc…e prea evident.
Loading ...
